Mereu plin de vlaga, cu statura robusta, cu pletele si barba ravasite, incaltat cu niste cizme lacuite si infasurandu-si straiele taranesti intr-o mantie intunecata, Rasputin nelinisteste si fascineaza totodata. Admiratoarele sale ii pot cu greu infrunta privirea. Cu o remarcabila stiinta a regiei, el performeaza atat la Sankt-Petersburg, cat si in incaperile fastuoase (daca nu si prin alcovuri) ale palatului imperial de la tarskoie Selo, in niste vibrante sedinte de exorcism, urmate de rugaciuni. Zvonurile pe seama lui devin din ce in ce mai numeroase, iar descrierile orgiilor sale cu rauri de vin si puzderie de muieri provoaca scandaluri imense.
Atat detractorii, cat si partizanii lui devin din in ce mai patimasi, cu atat mai mult cu cat prezenta calugarului in preajma cuplului imperial reteaza fara drept de apel influenta anturajului traditional. Rasputin ajunge sa fie acuzat, pe soptite, de faptul ca face si desface cariere de generali, de mitropoliti si de ministri. Printre admiratorii sai se numara profesorul de teologie al tareviciului, preotul Vasiliev, generalul Voikov, comandant al garzii palatului, mitropolitul Pitirim si marea ducesa Anastasia.
Ostil in schimb ii este Piotr Stolipin, presedinte al Consiliului, care care declanseaza o ancheta si il pune pe Rasputin sub supravegherea nemiloasa a Ohranei, politia tarista. Dupa un raport public prezentat de la tribuna Dumei, in expunerea presedintelui institutiei, Rojianko, destrabalatul monah (nicicand hirotonit) este indepartat de la Curte. In 1911, Grigori Rasputin anunta (ameninta) ca va pleca in pelerinaj spre tara Sfanta, dar in toamna aceluiasi an este zarit dand tarcoale prin cartierele capitalei si facandu-si mendrele la fel de infocat ca pe vremuri.
Odata cu declansarea primului Razboi Mondial, controversatul personaj este definitiv discreditat: i se aduce acuzatia ca ar fi o unealta a Germaniei la Curte, ca slujeste cauza evreiasca si ca doreste pierzania aristocratiei rusesti. Influenta lui subterana isi face insa in continuare drum, pana intr-atata incat, in septembrie 1915, cand tarul Nicolae al II-lea preia personal comanda trupelor, destituindu-l pe marele duce Nikolai Nikolaevici, toata lumea vede in asta mana sumbrului calugar. Proiectele eroice de asasinat puse la cale impotriva sa incep sa devina la fel de multe si de entuziaste ca visele erotice ale doamnelor care i-au trecut prin asternut.
Odata cu declansarea primului Razboi Mondial, controversatul personaj este definitiv discreditat: i se aduce acuzatia ca ar fi o unealta a Germaniei la Curte, ca slujeste cauza evreiasca si ca doreste pierzania aristocratiei rusesti. Influenta lui subterana isi face insa in continuare drum, pana intr-atata incat, in septembrie 1915, cand tarul Nicolae al II-lea preia personal comanda trupelor, destituindu-l pe marele duce Nikolai Nikolaevici, toata lumea vede in asta mana sumbrului calugar. Proiectele eroice de asasinat puse la cale impotriva sa incep sa devina la fel de multe si de entuziaste ca visele erotice ale doamnelor care i-au trecut prin asternut.
(Tarul Nicolae al II-lea Romanov)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu