Rasputin - persoana care a infuenţat ultimele zile ale Rusiei Ţariste

Rasputin Grigori Ieftimovici, persoana care a influenţat enorm ultimele zile ale Rusiei aflate sub dinastia Romanov, este unul dintre cele mai controversate personaje din istoria secolului al XX-lea, atât prin viaţa, cât şi prin moartea sa.

Pelerin şi tămăduitor, cunoscut sub numele de "Călugărul nebun", Rasputin deşi provine dintr-o familie de ţărani, reuşeşte să fie adorat de familia ţarului şi să domine întreg Sankt Petersburgul. După ce l-a tămăduit, prin rugăciune, hipnoză sau cine ştie cum, pe tînărul Aleksei Romanov, care suferea de hemofilie, Rasputin a început să fie considerat un profet, un sfînt şi un om al lui Dumnezeu, în pofida vieţii scandaloase pe care o ducea şi a propovăduirii mîntuirii prin păcate comise şi mărturisite.

Devenit confidentul Ţarinei, Rasputin a fost acuzat de spionaj pentru nemţi (ţarina fiind de origine germană) în timpul Primului Război Mondial. Determinînd plecarea lui Nicolae al II-lea pe front, prin afirmarea că a avut o revelaţie că Rusia nu va ieşi victorioasă pînă cînd comanda armatei nu va fi preluată de însuşi ţarul, Rasputin dirijează, din spatele ţarinei, politica în ţară. Acest fapt nemulţumeşte nobilimea Sankt Petersburgului, care decide să-l ucidă.

Asasinatul a avut loc în noaptea de 29-30 decembrie 1916. Poliţia nu a învestigat cazul şi omorul a rămas învăluit în mister. Se spune că prinţul Iusupov l-a invitat pe Rasputin la palatul său, unde l-a servit cu vin şi prăjituri în care pusese cianură de potasiu. Otrava, deşi foarte puternică, n-a avut nici un efect, aşa că Rasputin a fost împuşcat de trei ori - în piept, spate şi cap. Încă viu, a fost aruncat în rîul Neva, îngheţat în acea perioadă. Corpul neînsufleţit a apărut la mal trei zile mai tîrziu, dar nu avea apă în plămîni. Aşadar, murise îngheţat?

Nasterea si drumurile nesabuitului Grigori

Grigori Efimovici a venit pe lume in 10 ianuarie 1869 la Pokrovskoie, un sat siberian din gubernia Tobolsk. Legenda spune ca, in ziua nasterii sale, o stea cazatoare a strabatut bolta Nordului. De mic, in plina atmosfera rustica siberiana, a intrat in contact cu practicile si credintele samanice ale acestor meleaguri, care opereaza un ciudat sincretism intre religiile orientale, paganismul slav si, desigur, crestinismul ortodox.

 La varsta de 15 ani, se pare ca a adastat in sanul unei comunitati a sectei Khlystis (intemeiata de un taran in secolul al XVII-lea), inspirata de un filon gnostic, ai carei membri respingeau partial dogma crestina, crezand in schimb intr-o iluminare directa, realizata prin comunicarea cu Duhul Sfant, intrupat in fiecare dintre noi. Interzise de Biserica, ritualurile sectei se celebrau intr-o grota ticsita cu lumanari. Dupa rugaciuni, erau distribuite camasi albe, care semnificau invierea. Imbracati cu ele, barbati si femei laolalta incepeau sa danseze frenetic si apoi sa se autoflageleze. Totul se ispravea intr-un balamuc orgiastic, in timpul caruia dansatorii isi lepadau hainele.

 Pe la varsta de 18 ani, potrivit anumitor surse, Rasputin traieste primele crize mistice majore. Atunci se casatoreste cu o vecina, Praskovia Dubrovina, o taranca la fel de putin scolita ca el, careia ii tranteste cinci copii (dintre care primii, Mihail si Gheorghi, se savarsesc din viata prematur). 

 (de la stanga la dreapta: Rasputin, sotia sa, Praskovia Dubrovina si fata lor, Maria)

(fata lui Rasputin, Matryona Grigorievna Rasputina)

Cunoscut de toti megiesii pentru destrabalare si betii prelungi cat pusta siberiana, Grigori Efimovici isi paraseste sotia si copiii ramasi in viata si ia calea pribegiei. Batand din poarta in poarta la manastirile ce-i ies in cale si traind din pomana, taie de-a curmezisul toata Siberia occidentala, cucerindu-si, incet-incet, faima de intelept si de vindecator. In contact cu numeroasele secte care infloresc printre faldurile ortodoxiei, misticismul sau genuin devine doctrinar si il conduce la elaborarea unor teorii obscure despre mantuirea prin pacat si prin excese de toate soiurile.

 In 1903, Rasputin isi face intrarea in Sankt-Petersburg, orasul lui Petru cel Mare, capitala a tarilor, si devine iute cunoscut printre capii Bisericii. Ba mai mult, ajunge un personaj in mare voga in societatea aristocratica, avida de ocultism si de mistere venite din negurile siberiene.

Alexei Romanov

In 1905, este prezentat tarinei de catre Ana Virubova, una dintre doamnele de companie ale acesteia, o femeie insetata de magie si, se pare, si de celelalte oferte, mult mai lumesti, ale „magicianului“. Lucrurile merg struna, pentru ca Alexandra Fedorovna e ea insasi incantata sa aiba in anturajul sau personaje stranii. Sa adaugam ca, tot in 1905, in timpul Duminicii rosii, (25 ianuarie), calugarul cu rubasca devenise un simbol al legaturii de nezdruncinat dintre spiritul mistic si poporul rus.

(Portret al Tarinei Alexandra Fedorovna)

Ana l-a recomandat împărătesei, când Alexei, singurul băiat al perechii imperiale, a căzut de pe cal, suferind o puternică hemoragie internă. Medicii Curţii credeau că aceasta îi va fi fatală băiatului, care suferea de hemofilie, boala „regală“ transmisă de regina Victoria. Ţarina a acceptat să vină călugărul şi aşa a intrat Rasputin în familia imperială. În noaptea în care el s-a rugat la căpătâiul copilului care agoniza, ţarina Alexandra a crezut că s-a înfăptuit o minune. Alexei şi-a revenit, iar Rasputin a devenit un obişnuit al Curţii.

 
                                (Alexandra Fedorovna alaturi de fiul sau, Aleksei Romanov)

Alexei a mostenit la mama sa a moștenit hemofilia.  În 2009, analizele genetice au determinat că Alexei suferea de hemofilie B. Hemofilia sa a dus la crerea unor zvonuri legate de aventura pe care mama sa a avut-o cu preotul Grigori Rasputin.

In anii care urmeaza, Rasputin nu apare la Curte decat arareori. In 1908 datorita harului sau de tamaduitor castiga definitiv increderea tarinei si ajunge sa-l atraga in mrejele sale pana si pe tarul Nicolae. La Curte, Grigori incepe sa-si exercite, treptat, indeletnicirea de calauza spirituala.

Credinta sau erezie?

Mereu plin de vlaga, cu statura robusta, cu pletele si barba ravasite, incaltat cu niste cizme lacuite si infasurandu-si straiele taranesti intr-o mantie intunecata, Rasputin nelinisteste si fascineaza totodata. Admiratoarele sale ii pot cu greu infrunta privirea. Cu o remarcabila stiinta a regiei, el performeaza atat la Sankt-Petersburg, cat si in incaperile fastuoase (daca nu si prin alcovuri) ale palatului imperial de la tarskoie Selo, in niste vibrante sedinte de exorcism, urmate de rugaciuni. Zvonurile pe seama lui devin din ce in ce mai numeroase, iar descrierile orgiilor sale cu rauri de vin si puzderie de muieri provoaca scandaluri imense.

Atat detractorii, cat si partizanii lui devin din in ce mai patimasi, cu atat mai mult cu cat prezenta calugarului in preajma cuplului imperial reteaza fara drept de apel influenta anturajului traditional. Rasputin ajunge sa fie acuzat, pe soptite, de faptul ca face si desface cariere de generali, de mitropoliti si de ministri. Printre admiratorii sai se numara profesorul de teologie al tareviciului, preotul Vasiliev, generalul Voikov, comandant al garzii palatului, mitropolitul Pitirim si marea ducesa Anastasia. 

Ostil in schimb ii este Piotr Stolipin, presedinte al Consiliului, care care declanseaza o ancheta si il pune pe Rasputin sub supravegherea nemiloasa a Ohranei, politia tarista. Dupa un raport public prezentat de la tribuna Dumei, in expunerea presedintelui institutiei, Rojianko, destrabalatul monah (nicicand hirotonit) este indepartat de la Curte. In 1911, Grigori Rasputin anunta (ameninta) ca va pleca in pelerinaj spre tara Sfanta, dar in toamna aceluiasi an este zarit dand tarcoale prin cartierele capitalei si facandu-si mendrele la fel de infocat ca pe vremuri.

 Odata cu declansarea primului Razboi Mondial, controversatul personaj este definitiv discreditat: i se aduce acuzatia ca ar fi o unealta a Germaniei la Curte, ca slujeste cauza evreiasca si ca doreste pierzania aristocratiei rusesti. Influenta lui subterana isi face insa in continuare drum, pana intr-atata incat, in septembrie 1915, cand tarul Nicolae al II-lea preia personal comanda trupelor, destituindu-l pe marele duce Nikolai Nikolaevici, toata lumea vede in asta mana sumbrului calugar. Proiectele eroice de asasinat puse la cale impotriva sa incep sa devina la fel de multe si de entuziaste ca visele erotice ale doamnelor care i-au trecut prin asternut.

(Tarul Nicolae al II-lea Romanov)

Lichidati-l pe Rasputin!

                      De cate ori poate muri un om? Rasputin ne asigura ca e posibil doar de patru ori.

 Regizorul atentatului: printul Felix Iusupov (sus), hotarat sa-l trimita pe nemernicul care tradase cauza ruseasca la Dumnezeu sau la Dracul, sustinut indeaproape de catre Dmitry Pavlovich(stanga), varul Tarului Nicolae al II-lea, Vladimir Purishkevich(dreapta), deputat al Parlamentului Rusesc, Lieutenant Sukhotin si Dr. Lazavert.

 Scena: casa printului, unde  Rasputin este poftit sa se ghiftuiasca cu merinde alese, potrivit bunului sau obicei, si sa se umple cu vin. Atat vinurile scumpe, cat si felurile de mancare doldora de mirodenii sau prajiturile de ciocolata sunt toate drese cu cianura. Din nefericire pentru conjurati, Rasputin, dupa ce-si pune burta la cale, e la fel de viu ca intotdeauna.

Solutia cea mai la indemana: pistolul. Dupa primul glont, medicul legist ii certifica moartea. Printul Iusupov povesteste ca, un pic mai tarziu, dorind sa vada cadavrul si sa se asigure de sfarsitul cosmarului sau, a intrat in camera in care Rasputin fusese depus. Pe punctul de plecare, printul aude un geamat si apoi cateva vorbe: „Vai, Felix, tocmai mie, care atat te-am iubit, mi-ai facut asta!!!“ Asasinii se reintorc la fostul cadavru si il impusca de inca doua ori. Il mai si ciomagesc postum, dupa care, incredintati ca se poate trage cortina, ii insarcineaza pe niste randasi sa arunce trupul in apele inghetate ale Nevei. Cum uitasera sa-i lege greutati de trup, starvul este gasit cateva zile mai tarziu... inecat, cu plamanii plini de apa. Dupa cianura, gloante si lovituri, inca mai respira cand a fost aruncat in Neva.

De ce s-a dorit eliminarea lui?

 Ajuns in anturajul familiei regale, Rasputin a inceput treptat sa-si faca tot mai multi dusmani.

În septembrie 1915, Nicolae al II-lea a preluat comanda supremă a armatei ruse lupte pe frontul de Est. Intrucat el  petrece cea mai mare parte a timpului departe de casa, Alexandra Fedorovna isi asuma acum responsabilitatea pentru politica internă. Rasputin a servit în calitate de consilier al ei și peste următoarele câteva luni ea a respins miniștri și adjuncții lor într-o succesiune rapidă. Alexander Kerensky s-a plâns că: "credința oarbă a Tarinei în Rasputin a condus-o să caute sfatul lui, nu numai în probleme personale, dar, de asemenea, cu privire la chestiuni de politică de stat."

Zvonurile au inceput sa circule pe care Rasputin și lideri Alexandra Fedorovna erau liderii  unui grup de instanțe pro-german și căutau o pace separată cu Puterile Centrale, cu scopul de a contribui la supraviețuirea autocrației în Rusia. Michael Rodzianko, președintele Dumei (camera inferioara a Parlamentului Rusesc) , i-a spus lui Nicolae al II-lea: "Eu trebuie să-i spun Maiestatei voastre că acest lucru nu mai poate continua mult timp. Nimeni nu deschide ochii la adevăratul rol pe care il joaca prezența Lui în Curtea Majestății Voastre. Rasputin subminează încrederea.. în Puterea Supremă și poate avea un efect rău asupra dinastiei și poate sa  întoarcă inimile oamenilor de la împăratul lor ".

(Desen ilustrativ asupra rolului pe care Rasputin il exercita in cadrul familiei regale in 1916)

John Scala, un agent britanic de lucru în Petrograd înregistrase:

 "Intriga germana devine din ce în ce mai intensă pe zi ce trece, iar agenții inamici isi doresc instalarea pacii  prin crearea de dezordine, revolte, etc. Situatia este delicata.  România se prabuseste și Rusiei ii slabesc puterile. Eșecul în comunicare, dificultățile de alimentare, Rasputin, dezmăţatul beat care influenţează politica Rusiei, când se va termina totul?"

Rasputin, in versuri

 There lived a certain man in Russia long ago

He was big and strong, in his eyes a flaming glow

Most people looked at him with terror and with fear

But to Moscow chicks he was such a lovely dear

He could preach the bible like a preacher

Full of ecstacy and fire

But he also was the kind of teacher

Women would desire

RA RA RASPUTIN

Lover of the Russian queen

There was a cat that really was gone

RA RA RASPUTIN

Russia's greatest love machine

It was a shame how he carried on

He ruled the Russian land and never mind the czar

But the kasachok he danced really wunderbar

In all affairs of state he was the man to please

But he was real great when he had a girl to squeeze

For the queen he was no wheeler dealer

Though she'd heard the things he'd done

She believed he was a holy healer

Who would heal her son

(Spoken:)

But when his drinking and lusting and his hunger

for power became known to more and more people,

the demands to do something about this outrageous

man became louder and louder.

"This man's just got to go!" declared his enemies

But the ladies begged "Don't you try to do it, please"

No doubt this Rasputin had lots of hidden charms

Though he was a brute they just fell into his arms

Then one night some men of higher standing

Set a trap, they're not to blame

"Come to visit us" they kept demanding

And he really came

RA RA RASPUTIN

Lover of the Russian queen

They put some poison into his wine

RA RA RASPUTIN

Russia's greatest love machine

He drank it all and he said "I feel fine"

RA RA RASPUTIN

Lover of the Russian queen

They didn't quit, they wanted his head

RA RA RASPUTIN

Russia's greatest love machine

And so they shot him till he was dead

(Spoken:) Oh, those Russians...

Sau, varianta ""metalizata" a piesei, pe care o recomandam:

Ra-ra, Rasputin, Lover of the Russian Queen, Ra-ra, Rasputin, Russia's greatest love machine!! ^^